Dilemă la care nu găsesc răspuns
05/09/2009
Ce alege un om normal – cu capul pe umeri, cu o logică cât de cât la locul ei, care ştie ce e bine pentru el – între următoarele 2 variante:
~ să fie curajos, să dea piept cu o realitate pe care i-a fost greu s-o accepte de la început, să caute răspunsuri care ar putea să nu apară şi să se nască alte întrebări dureroase, să rişte ca din curaj să dea în penibil pentru că nu ştie la ce să se aştepte de la propria persoană şi să piardă şi picul de echilibru sufletesc pe care l-a câştigat în ultimul an?
sau
~ să fie laş, aşa cum au fost alţii şi să lase lucrurile aşa cum sunt, chiar dacă nu se ştie de ce sunt aşa, să nu mai caute răspunsuri care ar putea să doară prea mult şi să permită timpului să treacă, pur şi simplu, aşa cum a trecut şi ultimul an, în speranţa că n-o să mai doară, că rana o să se închidă la un moment dat şi totul va deveni o amintire?
A vrea să schimbi ceva şi a face mai mult rău sau a lăsa totul cum e, sperând că va fi mai bine… asta e dilema.
Ce rost are să încerci să schimbi ceva dacă ştii din start că va fi mai rău în final?
Pentru ca mai exista “poate totusi”-ul ala care te impinge sa faci lucruri doar pentru ca sa stii ca ai incercat macar. Ca sa nu stai sa te intrebi ce-ar fi fost totusi daca ai fi riscat sa mai “mori” putin, doar pentru a fi impacat cu tine.
Oricum, sunt inca intr-o mare dilema.
Cel mai important e să fii împăcată cu tine. Eu pe principiul ăsta merg. Dar trebuie să recunosc că toate demersurile mele pornite de la “poate totuşi” n-au avut nici un rezultat bun, ci din contră. Însă sunt împăcată că am făcut tot posibilul.
Încearcă să analizezi logic acest “poate totuşi” şi abia apoi acţionează…
Ce ar alege un om normal? Cred ca o cale de mijloc: sa fie curajos si sa inchida usile in urma lui… privitul peste umar oboseste peste masura si consuma inutil, iar “de ce?” este intrebare retorica si cautarea raspunsului este vanare de vant.
Ranile nu se inchid niciodata definitiv, se complac intro stare de veghe sa te fereasca de aceleasi capcane in viitor.
Cicatricile ti-au slefuit sufletul si acum stralucesti… chiar daca nu-ti dai seama…
Nu stiu sa fac un omulet pupacios, asa ca-ti las un zambet
[...] mai amintiţi dilema aceea la care nu găseam răspuns? M-am întrebat vreo 2 luni dacă e mai bine să dau piept cu o [...]
Multumesc!
O sa tin cont de sfatul tau. Si eu cred ca e foarte important sa fii impacat cu propria persoana, sa ai linistea ca ai facut tot ce era in puterea ta. Dar de cele mai multe ori ma apuca teama si prefer sa ma fac mica si sa-mi caut scuze pentru a nu da piept cu situatiile tensionate.